M-am trezit și am plans.

De fapt am și adormit plângând.

Primul lucru pe care l-am simtit când am ieșit din aeroportul Otopeni. Aerul de Romania. O sa vi se para ciudat pentru ca este doar aer, oxigen, ce poate fi mai mult? Pentru mine a fost aer de “acasa”, de sentimente, de trăiri. Ceva ce nu am mai simtit, cu toate ca am fost plecata din tara de atât de multe ori.

Mi s-a făcut pielea gaina. 7 luni de când nu m-am văzut cu oamenii mei.

Îmi amintesc și acum când stăteam pe jos in aeroport și va scriam despre un nou început. Când Răzvan(@hustle_am) ma încuraja ca totul va fi bine. A fost și n-a fost.

E imposibil sa nu te schimbi. Dar oricum cine și-ar dori sa fie la fel ca acum 7 luni? Ar trebui sa progresam către o varianta mai buna.

Am ajuns in cartier după un drum lung de trei ore. Neschimbat. Ici colo, ceva plante noi.

Mereu se chinuie sa repare liftul. A făcut aceleași figuri dintotdeauna.

In casa mirosea a mancare tradiționala, ca la noi la moldoveni. Celebrele sarmale, care vor fi devorate de altii din păcate. Mi-am amintit de petrecerile din copilărie de sarbatori, când se aduna toată familia la noi. Când aveam masa noastră speciala de copii și mama ne punea portii egale sa nu ne certam între noi. Când ma făceam ca sunt atenta la verișorii mei, dar de fapt trăgeam cu urechea la discuțiile de “oameni mari”.

Camera mea? Neschimbata. Mama a păstrat tot la fel, in ideea ca o sa ma intorc și sa nu ma simt straina.

A fost ca și cum nici nu am plecat. Cât de mult m-am străduit sa îmi organizez lucrurile fix așa cum îmi place mie. Și ele m-au asteptat cuminți.

Toată copilăria mea mi-a trecut prin fata ochilor. Bradul de Crăciun împodobit in ultimul moment, serile de iarna petrecute la sanius pana îmi înghețau pantalonii, sandwich-urile cu unt și gem de casa, nopțile nedormite când ma pregăteam de olimpiade, vocea îngrozitoare când cântam colinde și mai mare fiind, vinul lui tata de care era atât de mândru.

Amintiri de la mirosul de acasa. Așa ca am plans. De dor si de schimbare. Lucrurile au rămas la fel, dar eu nu.

Si totusi am adormit cu aceleași vise ca dinainte de a pleca. O sa va povestesc odată.

Ce mi-a plăcut, deși am plans? Mi-am amintit de toate lucrurile frumoase și nimic din ce m-a făcut sa plec.

Planul pentru săptămâna asta acasa? Sa retrăiesc activitățile din trecut, dar acum cu alți ochi și cu mai multă apreciere. Pentru ca tare mi-a fost dor de aerul de acasa. Si de merele din gradina lui tata. Nu sunt altundeva mai dulci.

 

 

 

Love,

Giuly