Duminica

Am respectat cele 7 ore de somn. Durerile de spate au trecut aproape de tot. M-am trezit mai voioasa si chiar cu o reteta in gand.

Ciocolata e la locul ei. Stiam sigur ca nu am cedat tentatiei aseara, dar nu se stie cum ma face subconstientul sa ma trezesc sa o devorez asa, somnambula.

Am luat micul dejun la 09:30. Trebuia sa ma misc repede, la 10 trebuia sa ies pe usa.

Am mixat afine congelate, o banana mica, catina congelata, un kiwi si putina apa. De obicei, cand ma grabesc (graba inseamna sa am doar 5 min la dispozitie), obisnuiesc sa beau smoothie-ul. De data asta, am turnat compozitia intr-un castronel si am decorat cu seminte chia, seminte crude de floarea soarelui, fulgi de nuca de cocos, migdale si alune. Apoi, m-am apucat sa prepar fursecurile.

 

Gen…

 

Azi trebuia neaparat sa mananc ceva dulce, iar ciocolata neagra nu imi era de ajuns.

Plus ca azi mancam in deplasare (un gratar in familie) si intodeauna e mai greu sa respecti mesele cand nu ai ceva pregatit.

Trebuia sa mergem intr-o localitate la 50 de km de oras. L-am luat si pe Oscar (labradorul nostru). A stat cu mine pe bancheta din spate. E iubaret tare. Scriam in jurnal, dar lui nu-i pasa. Ce stie el de problemele fetei care trebuie sa il alinte mereu si sa ii mangaie urechile? S-a asezat cu capul direct pe foile jurnalului. Mai scrie daca poti. Mi-a aruncat o privire inocenta si a oftat din adancul sufletului. Binenteles ca l-am imbratisat si am ramas asa pret de cateva minute. Care probleme? Uiti de tot, cand e el aproape.

Am ajuns la destinatie. Masa a doua s-a decalat mai mult pentru ca am asteptat sa fie gata carnea preparata la gratar. Intodeauna mi s-a parut greu sa tin strict o dieta in weekend, mai ales daca planuiesti iesiri.

Pana sa mananc, a trebuit sa ma infrupt din gustare(trei fursecuri) si am baut mai multa apa.

Masa de pranz a constat din cateva bucatele de carne de ied si o bucata de muschi de porc, cu mamaliga(foarte putina). Am calcat un pic in strachini si am luat o inghititura dintr-un mic, dar fara mustar(mustarul contine zahar). Am baut doua phare cu apa dupa masa. As fi mancat mai mult, carnea era foarte gustoasa, dar urasc senzatia de stomac plin. Plus ca recomandat este sa nu te scoli satul de la masa.

Nu am remuscari pentru micul acela. In mod normal, o data pe saptamana am voie un cheat meal. O sa va explic alta data cum este cu asta. Sa consider asa cheat meal-ul? Dar mai bine mancam tot micul daca e asa. :))

Provocarea a fost la jumatate de ora dupa ce am terminat de mancat. Gazda a asezat o tava cu cinci feluri de prajituri pe masa, chiar in fata mea. Ceream oare prin toti porii ceva dulce? Pe bune, eclere si Alba ca Zapada? Am simtit ca imi inghit limba cu totul. Simteam si gustul parca. Obisnuiam sa le devorez ca pe alune la vreo zi de nastere sau cand le pregatea mamaie(asa se zice la noi la bunica). 😀

Stiam eu de ce am pregatit gustarea mea dulce. Problema era ca desert aveam voie abia la doua ore dupa masa. Doamne, mai aveam putin si plangeam ca voiam sa nu mai astept. Nu mai suportam tava in fata mea. Am inceput sa ma uit doar in partea opusa si prietenul meu imi mai spunea din cand in cand cat timp a trecut.

Dar credeti ca am putut astepta doua ore? Cutia cu gustari am tinut-o tot timpul asta pe picioare. Dupa o ora am deschis capacul si am dat iama in ele.

Cele mai bune fursecuri ever! Curcubeu pe cerul gurii 🙂 Dar oare de ce n-am simtit aceeasi senzatie si prima oara cand am gustat? Sa nu se inteleaga gresit, ele sunt foarte gustoase, dar nu trebuie sa fie aceeasi senzatie? Parca a fost o razbunare dulce pentru prajiturile care imi faceau cu ochiul.

Binenteles ca m-am linistit si tava nu mi s-a mai parut deloc interesanta.

La intoarcere, in masina, Oscar era foarte obosit. A fost liber in curte si a alergat destul de mult dupa pasari, albine, ce i s-a parut lui interesant. S-a refugiat iar in bratele mele, in timp ce scriam in jurnal si n-am reusit sa il mai misc pana acasa. Poate a fost mai bine, am uitat cat de mult imi place sa privesc pur si simplu pe geam, cat ma linisteste natura si un apus de soare…

M-am gandit la ce am simtit azi. Poate nu se intampla nimic daca gustam din prajiturile facute in casa. Problema este ca eu nu stiu sa gust. Stiu doar sa mananc (pana termin 🙂 ), cu mare pofta chiar, cand este vorba de ceva dulce. Nu cred ca urasc atat de tare zaharul rafinat, pentru efectele nocive, cat urasc senzatia asta si faptul ca nu o pot controla. Mai am multe de invatat….

Pana la a patra masa, nu am mai simtit foame. Am mancat o ciorba si am multumit ca a mai trecut o zi.

Am adormit cu imaginea din oglinda de la sfarsitul antrenamentului. Mi-e dor de miscare si sa ma incarc cu energie pozitiva. Sper sa ma intorc curand la sala…