Deja orasul devine neincapator…am nevoie de putin timp de relaxare.

As putea foarte bine sa ma retrag intr-o camera, sa trag jaluzelele, sa ma intind jos si sa-mi ascult gandurile. Fac acelasi lucru si la sala, la momentul de relaxare. Intuneric, doar luminile ambientale se joaca pe pereti, stau intinsa pe saltea, muschii se relaxeaza in sfarsit si in surdina se aude o melodie lina. La un moment dat, nici melodia nu o mai aud. Sunt eu cu gandurile mele…

Am promis ca voi face acelasi lucru si acasa. Dar, acum parca am nevoie de altceva.

De o avalansa de emotii. Asa ca ma intorc intr-un loc cu amintiri : gradina parintilor. Copacii plantati cu drag de tata, spatiul cladit de el, ce urma sa ii fie atelier ma inspira si ma fac sa ma gandesc mai mult la partea mea creativa. Am atat de multe lucruri de spus…

 

 

 

 

Guilty face 🙂

 

Top – Guess

Pantaloni scurti – H&M

Balerini : Primark

Follow me on Glynstagram