Sambata

Astazi am incercat sa ma trezesc mai devreme, dar fara succes.

Avand 4 mese principale pe zi, trebuie sa am grija sa nu iau micul dejun prea tarziu pentru ca se decaleaza orele celorlalte mese. Nu este o problema vitala, ideea este sa mananc din 4 in 4 ore. Voi incerca totusi sa impun un program fix, pentru disciplina. N-am nici cea mai mica idee cum voi face asta, pentru ca nu resusesc nicidecum sa ma dezlipesc de perna asta. In loc de pene, cred ca are niste magneti moi si imi atrage nu numai corpul, ci si sufletul, tanjind dupa vise dulci si oameni care nu mai sunt.

Am luat micul dejun la 09:30. Ieri am facut comparaturi, asa ca astazi am avut mai multe optiuni. Am ales un ou fiert si un avocado copt cu seminte de chia.

Platou din piatra, lingurita : www.thehome.ro

 

Casa trebuia ingrijita asa ca am facut ceva treburi casnice. Plus ca nu am timp sa ma gandesc la mancare. Ce mi se pare ciudat e ca dulapul devine din ce in ce mai neincapator, dar mai mult tind sa cred ca nu ma organizez prea bine, pentru ca am cumparat mai multi pantofi decat haine in ultima vreme, asa ca ar trebui sa am loc in spatiul dedicat hainelor. Ori ar trebui sa ma gandesc serios la o triere si sa vad ce nu am mai purtat in ultima vreme.

Am mers la job no.2 pentru doua ore. M-am incarcat cu energie pozitiva si am revenit acasa. Trebuia sa mananc la 13:30, dar pana am pregatit salata a mai durat ceva timp. Sunt constienta ca nu o sa reusesc mereu sa mananc fix la 4 ore, dar ma voi stradui mai mult pe viitor.

Avocado, rosii, castraveti, salata verde, spanac si branza. Am mancat ceva mai mult de data asta, gandindu-ma la foamea de ieri.

Simteam ca am un nod in gat. Fiind weekend si petrecand mai mult timp in casa, am tendinta sa mananc mai mult. Si mi-era pofta al naibii de ceva dulce. Si ca sa fie treaba buna, prietenul meu s-a intors acasa cu un Toblerone urias alb, ciocolata mea preferata. I-am povestit despre planul meu, dar a spus ca a luat-o din instinct pentru ca stie ca imi place. Oare subconstientul meu reuseste sa se exprime, desi gura nu rosteste cuvinte? Cred ca as inghiti ciocolata asta intreaga ca si un fochist la un spectacol. Asa nemestecata…

A ramas pe masa din living. Acolo o sa stea timp de o luna.

Sper…

Imi tremura stomacul la propriu de fiecare data cand o vad si imi vin tot felul de ganduri sa renunt : “de ce trebuie sa ma supun la un asa chin?”, “as lua doar o bucatica”, “ce rau poate sa imi faca?”. Ma simt ca un dependent de droguri care s-a hotarat sa renunte la viciu. Ciocolata asta e portia mea de cocaina. Mi-ar lua atat de putin timp sa rup ambalajul si sa “prizez” o portie. Dar daca am luat hotararea asta, de ce sa renunt?

Am vazut de atatea ori cum este cand renunti, vreau sa vad acum cum este si cand reusesc.

Si daca tot imi da senzatia asta si imi este atat de greu sa ma abtin, chiar asta voi face. O voi lasa acolo pe masa, toata perioada de 30 zile. Sunt constienta ca o sa imi creeze ganduri de panica, dar asa e in armata nu?

Ca sa intelegeti mai bine. Eu nu imi cumpar dulciuri. Foarte, foarte rar fac asta. Tentatiile sunt din exterior. Cei din jur imi ofera cate o bomboana, ciocolata, ba se serbeaza o zi de nastere, ba plec in concediu.

Vine un coleg la tine cu o cutie de Toffifee pentru ca e ziua lui. Tu sa ii spui ca nu poti manca o bombonica, ca nu mananci dulciuri, cand de fapt sufletelul tau spune ca ai devora toata cutia. Cum poti sa incepi o propozitie cu o negatie, cand ar trebui sa auda numai lucruri pozitive, in ziua respectiva? Inghiti in sec, iei o bomboana, urezi toate cele bune si o asezi timid pe birou, gandindu-te ca o vei oferi altuia mai pofticios.

Incepi sa lucrezi, te pierzi in e-mailuri, dar o voce suava si totusi cu un ton diavolesc iti rasuna intre urechi : “mananc-o, e doar o bomboana….cateva grame. Oricum o dai jos la sala”. Vorbe care sunt ale celor din jur,de fapt. Creierul asta…ii zici de o negatie ca nu are voie zahar, dar el tot incearca.

Si asa se duce dieta asta. O mananci, ce sa faci, incerci sa te pacalesti singur ca asa e la inceput de dieta, nu poti sa renunti chiar din prima. Si iti mai spui inca o data : de maine…

Ei bine, asa era inainte. Acum chiar am oferit bomboana altcuiva. 🙂 De data asta o sa reusesc.

O sa reusesc.

Masa trei a fost lejera. 30 gr de branza cu o rosie. Nu prea imi era foame.

Cina am luat-o in oras. Foarte rar mananc in oras. Poate mi-as permite sa mananc o masa de cateva ori pe luna. Totusi consider ca mancarea gatita acasa are mai multe avantaje: e mai economic (prefer sa folosesc banii pentru calatorii), stiu ce ingrediente folosesc si ma responsabilizez sa incerc si alte retete.

Am mers la Teatris. Mi se pare mancarea foarte buna, iar servirea impecabila.

Am baut o limonada fara zahar, apa plata si am mancat un piept de curcan cu orez si legume. Mega delicios. Nu puteam sa aleg nici un desert fara zahar. Singura varianta era o salata de fructe, dar nu este recomandat sa mananci fructe seara. M-am multumit cu atat.

M-am culcat la doua dimineata. Ma simteam obosita, dar implinita. Ziua 2 s-a incheiat. Inca ma macina despartirea de zahar. Mi-a jucat cateva feste sufletelul asta pofticios, dar am reusit sa ma controlez. Regula: desi te culci tarziu, asigura-te ca dormi macar 7 ore.

…sa vad cum o sa controlez cicocolata aia Toblerone….